CETAȚENII ADULȚI DIN ROMANIA PROFUNDA ȚIN CU BECALI

CETAȚENII ADULȚI DIN ROMANIA PROFUNDA ȚIN CU BECALI

DESPRE IESIREA DIN IPOCRIZIE SI RELATIVISM MORAL
Recunosc ca uneori nu public sondaje de opinie despre care cred ca nu ar face bine imaginii Romaniei sau imaginii noastre despre noi insine sau pur si simplu despre care cred eu ca ar trasmite ceva toxic societatii.

Ministrul britanic al Apararii: „Impartasesc ingrijorarea Romaniei privind securitatea la Marea Neagra”
Marina americana lanseaza ARMA SECOLULUI: ATOMICS ELECTROMAGNETICS. Demonstratie cu EFECTELE DEVASTATOARE ale tehnologiei supreme

Da, cred ca exista si idei toxice si mesaje toxice, imagini toxice, ba chiar si oameni toxici pentru societate. A face selectia a ceea ce este sau nu este mesaj public din munca mea este singurul grad de libertate pe care pot sa mi-l permit. Uneori ma intreb daca nu este o libertate prea mare, daca nu supraestimez capacitatea mea de a stabili ceea ce este bun sau rau pentru societate, pentru dinamica ei. In cele vreo trei decenii de cand ma gandesc la devenirea sociala m-am lovit de multe ori de ideea renascentista ca nu intotdeauna adevarul foloseste constructiei sociale, chiar daca poate sa iti dea senzatia ca te face liber.

Stiu care sunt limitele influentei sondajelor, am studiat experimental de multe ori acest efect, stiu ca este compensat de regula de un efect contrar al cautarii unui echilibru, dar cu o mass-media fara prea mult discernamant se pot amplifica mesaje care sa nu aiba un efect dezirabil pentru modernizarea unei societati sau evolutia ei spre democratie sau civism.

Stiu ca oamenii sunt obositi de viata publica si de relatia cu statul roman, sunt rosi de saracie si deznadajduiti, nu au incredere in institutiile lui si uneori spun lucruri despre stat intr-un fel de polemica, vor sa vada efectul public al criticii. Pana la urma oamenii stiu ca rezultatele sondajelor ajung la televizor si poate ca spera ca mai marii dregatori vor fi impresionati si vor schimba ceva.

Ipocrizia publica este detectabila in sondaje, iar sociologii stiu ca trebuie ocolite anumite subiecte sau tratate mai elaborat daca nu vrem sa contabilizam niste minciuni monumentale. Daca ii intrebam pe oameni daca intra pe site-uri pornografice ei vor spune nu, dar aceste locuri sunt cele mai vizitate, daca, dupa alegeri, ii intrebam cu cine au votat, atunci vreo 15-20 % vor trece la invingator si vor declara ca au fost la vot vreo 15-20% si dintre cei cei care nu au fost. Evident, ipocrizia din spatiul public, in cazul Becali, vine din faptul ca majoritatea analistilor care se prefac a vorbi despre prezumtie de nevinovatie sau de modalitatile in care a fost dus Becali in arest stiu foarte bine cine este acesta si de-a lungul timpului au observat cum acesta a sfidat legi, institutii sau chiar morala publica.

Tehnic, noi, sociologii, inventam mereu proceduri pentru a testa indirect sau a izola minciuna, dar minciuna parca nici nu este atat de deranjanta precum prostia, vulgaritatea sau imoralitatea publica pe care o descoperim in urma cercetarilor cateodata. Spectacolulnational al jelaniei dupa Becali a fost un spectacol trist. Poti numara pe degetele de la doua maini jurnalistii de la televiziunile centrale care au incercat sa se opuna valului de bocitoare. Un conducator al USL, om important, a spus ca este alaturi de Omul napastuit pe care l-a lovit o mare nenorocire. Cum adica, un viitor Presedinte (chiar imaginat) al Romaniei considera ca este o nenorocire faptul ca Justitia face dreptate? Cohorte de politicieni se perindau pe la televizor si vorberau despre drama familiei respective, despre faptul ca Gigi are o mama batrana, o sotie si doua fetite. O gramada de popi se opinteau sa spuna ca se roaga zi si noapte pentru ca sa iasa din puscarie sau sa fie gratiat deoarece a facut multe gesturi de caritate si este un om credincios. Indiscutabil, fiinta tumultoasa a lui Gigi a produs mereu acte de caritate, ostentative sau nu, sincere sau generatoare de spectacol public, dar aici nu era vorba despre caritate, subiectul era altul, aflat chiar la antipodul acestor fapte crestinesti. De ce nicio fata bisericeasca nu se ruga pentru sufletul lui Becali si pentru indreptarea lui, pentru ca sa-l lumineze Dumnezeu pentru a nu mai sfida legile si regulile colective de supravietuire.

Jurnalistii au dat insa un spectacol total degradant, dar interesant. Un bun diagnostic pentru societatea nostra si o buna deschidere pentru urmatoarea tema care a socat deja: bocetul antenelor. Sirul bocitoarelor din presa parca nu se mai termina. Firesc l-am intrebat pe un vechi jurnalist din Bucuresti, prieten al meu, oare Jiji asta, deschis la punga cum era, chiar i-a platit pe toti cei care bocesc acum? Nu, mi-a spus amicul meu veteran al presei dambovitene, unii au fost platiti, iar altii spera sa fie rasplatiti de Gigi daca iese din prizon. Cei mai multi il asteapta pe Becali ca pe un salvator, sa-i scape din foame si nimeni nu vrea sa dea cu piciorl la o asemenea ocazie, cine stie, poate Gigi vede si marca banul. 

 

In mod logic, in scumpa noastra tarisoara, masele nu vor avea mai multa luciditate decat formatorii lor de opinie. In sondajele pe care le-am facut in ultimele doua saptamani, romanii tin cu Becali. Considera condamnarea injusta, cred ca i se face o nedreptate sau ca este vorba de un fel de represiune politica. Nici mai mult, nici mai putin, cer Presedintelui Romaniei sa fie gratiat. E adevarat ca nu mai avem amplitudinea curbei emotiei de la prima arestare a lui Gigi Becali, dar atitudinea publica este una de impotrivire fata de lege, institutii din sistemul judiciar si chiar impotriva unei morale simple, daca ne referim doar la decalog. In prima faza m-am gandit ca nu face bine sa public asemenea cifre, ca poate alimenta un curent de ipocrizie sau imoralitate publica, de solidaritate cu delincventa. Dar acum mi-am schimbat opinia, nu cred ca am dreptul moral de a tainui aceasta imagine deplorabila a unei zone de mentalitate colectiva. E adevarat, poate Presedintele Romaniei sa simta o presiune publica, dar nimic nu este simplu in politica, se va descurca. Cu siguranta ca avocatii si bocitoarele lui Gigi Becali vor folosi aceaste cifre in sensul de a mari presiunea pe justitie. Dar si aici este valabila regula anterioara, Justitia trebuie sa adune forta de a rezista judecatilor de imoralitate publica. Cred cu tarie ca societatea noastra are nevoie sa se uite in oglinda cat mai des, deoarece ne place sa intoarcem capul atunci cand imaginea noastra din oglinda este neconvenabila.

Alina Mungiu-Pippidi are dreptate cand scrie ca ”teoreticienii liberali se inseala atunci cand cred ca numai din competitia intereselor diferite pluralismul social reuseste sa construiasca obiectivitatea si moralitatea necesare unei democratii”. 

 

Cred, alaturi de Alina Mungiu Pippidii, ca trebuie sa iesim din indiferentismul si relativismul moral in care ne scaldam. Datoria intelectualilor ar trebui sa fie slujirea valorilor si constructia unei expresivitati axiologice prin discursursuri, texte sau orice alta forma de pozitionare publica. Este indecent ca politician sau intelectual sa vezi ca rationamentul public aluneca spre vulgaritate sau imoralitate si tu sa stai cu manile in san pentru ca sa nu te opui curentului, chiar daca este majoritar. Chiar si curentele majoritare pot fi invinse cand scade cantitatea de emotie implicata, dar daca nimeni nu se opune, valul opiniei trece nestingherit si oamenii nu inteleg ca au fost luati de un val care i-a impins mult in urma in istorie sau pe scara evolutiei. 

 

Nu putem astepta ca societatea sa evolueze intr-o maniera mecanicista, natural, fara interventia celor care au pretentia ca inteleg sau sunt in pozitii care ii obliga sa duca societatea spre o anumita tinta. Stiu ca sondajele de opinie, de exemplu, sunt importante pentru politicieni, dar numai in masura in care sunt folosite responsabil si rational. Daca politicienii accepta guvernanta sondajelor de opinie, evitand sa ia decizii nepopulare, ferindu-se sa contrazica masele, evitand cu ipocrizie confruntarea si cautand sa se foloseasca populist doar de pasiunile colective, flatand intelepciunea multimilor, atunci societatea este condamnata la involutie sau mers in cerc. 

 

Cand le spunem guvernantilor adevarul, cu rezultatele vreunui tip de expertiza legitimata, ii ajutam sa inteleaga pericolele si poate sa-si calibreze mai bine actiunile, nu doar discursul. In momentul in care o mare parte din spatiul public da dovada de o imoralitate exemplara ce este de facut? 

 

Asadar, doamnelor si domnilor, excelentele dumneavoastra – distinsi politicieni, onorate instante, amici jurnalisti – vestea proasta pe care o spun public prin publicarea acestui sondaj, pe care la inceput l-am pitit intr-un director parolat, este ca poporul din Romania profunda tine cu Gigi Becali, nu are incredere in Justitie si, in general, se uita foarte mult la televizor. 

 

Ce-i de facut, vorba lui Ulianov?

Va invitam sa vizualizati rezultatele sondajelor.

COMENTARII

DISQUS: 0