Analiza. PDL: Randul din dreapta palmuieste randul din dreapta

Cele doua motiuni cu care se confrunta Boc si Blaga la Congres au trei trasaturi comune: sunt depersonalizate,  aproape identice in continut si bantuite de obsesia dreptei. Doua texte cuminti, copiate parca de pe un site cu referate, care nu risca nimic, nu exprima nimic, facute sa fie.

Unul din trei romani nu citeste niciodata carti, potrivit unui studiu
SAPTE variante pentru scaunul de premier al lui EMIL BOC

La nivel ideatic fiecare dintre ele pare aproape o repaginare a celuilalt. Asa concepute, motiunile exprima o realitate. De fapt, confruntarea de sambata nu are nicio miza in plan ideologic, programatic sau organizational. Se bat doua persoane, e o polemica intre doua grupuri pe care nu le desparte nimic la nivel de viziune dar le-a antagonizat o lunga perioada in care au incercat sa-si promoveze interesele unul contra celuilalt. Oamenii lui Blaga n-au loc de oamenii lui Boc si ataca cetatea in care oamenii lui Boc sunt decisi sa reziste. Nu intamplator, motiunile au titluri aproape identice. „Romania dreapta, Romania puternica” se lupta cu „O Romanie dreapta, o Romanie europeana”. Nu mai conteaza cui apartine fiecare titlu, ele respira aerul comun al partidului si, oricum, au fost lansate deja acuze de plagiat, cel putin din directia lui Boc. Conteaza aceasta obsesie a dreptei care pare, nu fara temei, sa pasioneze partidul cu un an inainte de prima mare confruntare electorala. Exista foarte multe forme ale dreptei politice in Europa. PDL reuseste o contributie originala la aceasta paleta. Partidul apartine tot mai decis „dreptei oportune”. In 2005 PD-ul de atunci trecea de la stanga la dreapta peste noapte iar liderii sai explicau deschis motivele: oportunitatea. Culoarul politic si electoral mai larg care exista aici. Dar si faptul ca popularii europeni sunt cei mai influenti in Europa. Sase ani mai tarziu „drepta” pare mai oportuna ca oricand pentru PDL. Culoarul e mai gol ca niciodata, PNL are o alianta cu socialistii si popularii vor afirma pana la satietate ca USL e stanga pura in care gruparea lui Antonescu s-a topit pana la dizolvare. Nu e momentul niciunei nuante, lucrurile trebuie sa ramana clare, orice dreapta are mare nevoie de o stanga ca sa se poata afirma. (Evident, si reciproca e valabila). Dar, mai presus de orice, PDL trebuie sa-si exhibe identitatea de dreapta pentru ca dreapta e cea care se opune traditional PSD-ului, lui Iliescu, minerilor, matusii Tamara, impozitului progresiv, lui Vanghelie, mogulilor din media si baronilor locali. Aceasta pozitionare a izbutit aproape mereu sa mobilizeze electorat la momentele importante pentru ca toate alegerile de pana acum au avut doar doi jucatori importanti: partidul creat de Iliescu si principala forta care i se opune. In 2012 PDL are neaparata nevoie de o identificare si o acceptare pe baza inamicului, a „dusmanului comun”. USL se va zbate pentru votul negativ clasic, orientat catre opozitie dupa o guvernare fara rezultate. PDL va incerca tot votul negativ dar intr-o varianta mai perversa si mai anevoioasa, care se bazeaza pe spaima de fantomele trecutului. De aceea este si va fi necesar sa afirme mereu ca PNL egal PSD si Ponta egal Nastase, egal Iliescu. Motiunile de la Congres cuprind ideile corecte ale unei drepte cuminti. Politicile practicate de PDL de-a lungul anilor de guvernare nu apartin dreptei decat declarativ, si aici partidul a aplicat principiul oportunitatii. A fost populist si darnic cand a fost cazul si auster cand n-a mai avut cu ce. Dar intr-un spatiu electoral in care ideologiile conteaza inca prea putin, important pentru popularii romani e sa se retina un singur lucru: „Romania dreapta” e cea fara PSD.

COMENTARII

DISQUS: