UN ZBOR SIGUR SI PLACUT

UN ZBOR SIGUR SI PLACUT

Cand esti singur deasupra lumii, la 28.000 de picioare, viata pare mai indepartata si suferinta mai fina.

GHEORGHE NICHITA-GROPARUL IASILOR
Rasturnare de situatie in SUA: Inca un republican intra in cursa pentru Casa Alba

Ca o ciocolata amaruie elvetiana de buna calitate, ca o scrisoare pe hartie fina care te taie la degete ca un bisturiu travestit in inocenta. Te trezeste din reverie doar vocea calda si trista a stewardesei care spune ca ”echipajul este la bord pentru a va asigura un zbor sigur si placut”. Chiar asa, un zbor sigur si placut, intotdeauna simti asa cand esti deasupra Romaniei, doar ca tara noastra este mica, nu este mare ca America sau Rusia, iar zborul pana la Cluj este mai scurt de o ora. Ce bine ar fi daca in fiecare saptamana ai zbura macar 10 ore, mai aprope de Dumnezeu, dincolo de nori si ai putea sa te bucuri de intalnirea cu tine insuti, cu telefonul inchis si fara legaturile tale sociale, multe, foarte multe, demne de un sociolog hipersocializat.

Ti-ai inchinat toata viata prieteniei si tovarasiei, dar oare de ce te gandesti instinctiv ca zborul pana la Cluj e atat de scurt si atat de repede va trece senzatia placuta a plutirii peste lume? Doar vreo patruzeci de minute pe care trebuie sa le gusti ca o excursie in cealalta lume, unde lumina vine de peste tot si orice suferinta a disparut, iar jos te asteapta constatarea ca semenii tai sunt tot mai negustori, mai hotarati sa adune, sa grebleze, sa faca provizii, sa caute comori in orice gest, in orice miscare si in fiecare clipa. Cand intr-o dimineata o sa-ti vina sa zbori sa fii sigur ca se poate face asta chiar fara aparatele grele de la TAROM, dar mai bine ar fi sa nu te increzi prea mult in asta, un prieten sigur ti-a desurubat  ceva la aripa stanga atunci cand te-a imbratisat de buna plecare si ti-a spus ca iti tine pumnii ca sa reusesti.

Mai putin de o ora o sa poti sta deasupra suferintei pe care o poti anticipa privind lansarea volumului tau de poezie unde prietenii o sa-ti ceara sa imparti cu ei drepturi de autor, deoarece ei te-au ajutat sa simti din nou durerea si ca amprenta sufletului tau pe foile albe sa semene cu o pata de sange, vai, atat de reala, cum se vor extazia doamnele sofisticate, cu rol de neveste.  Si tu, fraiere, care credeai ca poezia pe care o scrii pe ascuns este singura forma de umanitate pentru care nu trebuie sa cheltuiesti nimic, doar zilele si noptile tale.

La 28000 de picioare, cu un mic pahar de vin rosu in mana, astepti sa treaca mirarea ca ai putut fi asa de tembel incat sa afli doar la 50 de ani trecute fix ca puteai sa fii mai atent, poate chiar mai destept, daca nu un pic mai pragmatic, cum te sfatuieste tot mai des prietenul tau cel mai bun.  Poate ca nu ai fi fost in situatia penibila de a-ti  da seama doar acolo sus, deasupra norilor si cu o luna rotunda la hublou, ca toate placerile prietenilor au devenit si placerile tale, ca prietenii lor sunt prietenii tai, chiar si dupa ce ei s-au certat, ca viata personala a ta nu mai exista, ca nimic nu ai pastrat doar pentru tine, ai impartit totul, din tot sufletul, din toata fiinta.

Bine ca macar poti sa te bucuri pentru ca zilnic primesti cateva likeuri si vreo incurajare de la vreo fetita de 16 ani care va constata citind blogul ca si tu gandesti ca ea si ca ar trebui sa ridici capul sus, sa mergi mai departe pentru ca gandesti frumos si viata o sa-ti faca dreptate intr-o zi si tie, si ei, si colegului ei de clasa tocmai parasit de o iubita prea proasta sa aprecieze versurile lui Nichita si florile rupte din magnolia unui preot din Andrei Muresanu.

Nu-i nimic, iti spui, am renuntat cateodata la visele mele pentru visele lor, dar eu am atatea vise incat pot sa dau la tot cartierul sau chiar la tot orasul, poate chiar la toata Romania care a uitat sa mai creada in ceva.  Nu-i nimic ca nu ai  pastrat nimic doar pentru tine, dar ti-au ramas aceste picaturi de sange pe care unii le vad ca pe niste frumoase flori rosii pe camasa ta de in. Ai talentul de a scrie frumos, iti spun unii, dar ei nu stiu ca a scrie frumos este o mare tristete, o mare durere revarsata pe foile albe.

La 28 000 de picioare, singur in cusca de la business, cu tableta pe genunchi, ai vrea sa nu se mai termine zborul acesta minunat pe deasupra musuroiului de furnici flamande si deasupra semenilor tai ramasi jos rontaind, rontaind, rontaind si obsedati de bani si de crize, de relatii folositoare si obositori in jelania lor ca lumea asta merge asa de prost.

Ai crezut ca prietenia este o valoare dar nu stiai un lucru pe care il stiau toti ceilalti: ea nu poate fi dusa la banca sau ipotecata sau macar acceptata la o casa de amanet pentru a plati un chef la crasma noastra cea de toate zilele.

Deasupra lumii, la 28.000 de picioare, pe drumul Taromului,  e liniste si tu poti scrie bine si fain ca prietenii sunt si ei folositori la ceva, evident in orice situatie poti sa le tai o chitanta,  iar cel care are cei mai multi prietenii poate fi un afacerist prosper. Fiindca trebuie sa aterizezi peste cateva minute te gandesti ca trebuie sa ajungi jos cu o concluzie serioasa. Acolo jos, viata e mai dura decat aici, deasupra pamantului, si trebuie sa te obisnuiesti si tu sa tai chitante tuturor, nimeni nu rezista altfel, vorba prietenului tau. La repezeala, gandesti ca poti sa-i tai o chitanta si lui Dumnezeu deorece in mare masura ai repectat decalogul, ai tinut post de cateva ori, ai fost cuminte in copilarie. Cu siguranta are dreptate prietenul tau cand te critica pentru ca nu esti pragmatic, ca nu stii sa-ti doresti destule, ca nu stii sa faci bani. 

Cand stewardeza anunta ”ca ne pregatim pentru aterizare” tremuri de frica faptului ca nu te-ai putut gandi destul de repede la ceva pragmatic ca sa fie multumiti prietenii tai de tine si chiar ai senzatia ca ai gasit solutia cea mai buna sa pari si tu barbat, cu carnet de conducere si respect de sine. Hai sa ne taiem facturi reciproc, dragi prieteni, o sa le spui, asta este cred  o idee pentru care o sa ma strangeti in brate si o sa taiati vitelul cel gras, ca la intoarcerea fiului risipitor.

Pentru un gand bun si o strangere de mana niste bani acolo ca sa iasa bine bilantul contabil de la sfarsitul lunii si sa ne inchidem cat mai bine pe plus la finalul anului financiar. Putem sa ne taiem facturi chiar daca solidaritatea nu inseamna nimic, iar prietenia inca nu stim ce valoare are pe mercurial. Lasam piata sa ne spuna cat valoreaza ele, oricum piata este noul Dumnezeu al vietii noastre politice si sociale. O urare de sanatate poate fi trecuta pe chitanta, o strangere de mana poate avea tariful ei, iar imbarbatarea chiar merita sa aiba si o expresie financiara.

Cu primavara trebuie sa ai un contract de furnizare de optimsm si mireme de flori de cires,  iar cu profesorul tau care te-a investit cu rolul de matador al cauzelor cumsecade o sa negociezi un contract sau un barter, pentru ca este pensionar si nu prea are bani.

Te simti mai bine, nu iti mai este frica  de reintoarcerea in lume, printre prietenii tai pragmatici si realisti.

Visezi sa poti adormi acolo sus, deasupra suferintei cu 28.000 de picioare, iar mana stewaedesei triste sa-ti mangaie usor fata de barbat trist, trecut de cincizeci de ani, ca o asistenta medicala, ca o moarte care vine tiptil, fara durere.  Visezi ca ai adormit si ca viata printre stewardeze si prieteni poate fi un zbor sigur si placut.

Gata, ai luat hotararea care trebuie, esti si tu in rand cu lumea si poate ca o sa uiti si gandul pe care l-ai scris in noaptea de Inviere, nici nu mai stii la ce ora, doar ca l-ai gasit dimineata pe prima pagina a carnetelui tau, proaspat cumparat:

Dumnezeu vine la tine doar cand esti singur!