Ambasadorul nostru de dincolo de albastru

Ambasadorul nostru de dincolo de albastru

Intr-o dimineata de februarie unul dintre oamenii pe care-i respect si care se asociaza in mintea si sufletul meu si cu amintirea celui caruia i s-a spus Leul Ardealului m-a sunat invitandu-ma sa vorbesc la o comemorare a Mitropolitului Bartolomeu, am inteles eu, alaturi de altii, inclusiv de Domnia Sa.

Lasati scoala in pace!
Criza refugiatilor: Sfaturile lui Barack Obama pentru liderii europeni

Cuprins de o nesabuinta pe care mi-o explic doar prin faptul ca lumina amintirii marelui ierarh mi-a anesteziat spiritul de conservare, am acceptat pe loc. Peste o luna cand mi-a fost trimis afisul si m-am gasit singur acolo, alaturi doar de niste violoniste, am regretat amarnic. M-am perpelit cel putin o noapte, indoindu-ma ca as putea cinsti memoria Parintelui cu un discurs cat de cat normal din mai multe ratiuni.

In primul rand, cu siguranta urma ca sala sa fie plina de oameni care au lucrat decenii cu Parintele Bartolomeu. Vor exista oameni care i-au fost adevarati fii spirituali si discipoli. Eu nu sunt vrednic de asta pentru ca sunt un biet mirean care mai are multe de invatat pana sa inteleaga alchimia spiritual a credintei. Nu ma simteam nici macar un credincios prea disciplinat si poate chiar sunt prea pacatos pentru a merita aceasta onoare.

M-a mai linistit doar gandul ca s-ar putea ca totul sa fie randuitsi cei care, astazi,  accepta  sa stau in fata Domniilor lor au avut probabil un gand: daca despre memoria marelui nostru Parinte poate vorbi un gangav, insemna ca Preasfintia asa a avut o viata graitoare in sine. Daca aura-i de sfintenie o zareste un bicisnic ca si mine, atunci este o dovada vie ca parintele a lasat o lumina care nu va pieri niciodata.

In plus, am gandit atunci cu spaima, ca eu nu am fost de la inceput un admirator al Parintelui. Eu am vazut umbra Sfintiei Sale crescand cu greu. Nu am inteles de la inceput interventia sa in politica, l-am banuit de partizanat politic si nu mai era mult si credeam toate lucrurile nedrepte care se scriau de catre dusmanii Ortodoxiei sau dusmanii Romaniei si Ardealului. La inceput, am citit cu suspiciune unele din scrierile Parintelui. Am facut cum insusi Sfintia Sa a recunoscut suspicios fiind fata de Patriarhul Iustinian. Aproape ca m-am uitat pe gaura cheii sa vad daca seara, in intimitatea chiliei, se pune in genunchi si se roaga.

Nu m-am raportat la figura sa intelectuala cu smerenie, ci cu judecata aspra. Pe masura insa ce ajungeam sa-l inteleg cercetarea mea a devenit manata de un spirit de solidaritate, apoi de iubire si cand se pregatea sa treaca la cele vesnice cu un sentiment de disperare ca se prabuseste o lume pe care speram s-o putem ajuta sa ramana in picioare.

De fapt singura marturie sau evocare adevarata, sigura pe care pot sa o fac este propria mea convertire.

Am inceput asftel sa fac notite pentru vorbirea mea despre Parintele Bartolomeu intelegand riscul acesta ca o penitenta, ca o meritata plata a necredintei si suspiciunii mele natange, o  pedeapsa pentru ca am fost Toma Necredinciosul. Dar m-a consolat tot un gand al Parintelui Bartolomeu: ”Toma nu e necredincios prin structura, ci mai degraba ipostaza omului care exclama: e prea frumos ca sa fie adevarat!”. A fost necesara o singura clipa – primul moment al intalnirii cu Hristos Cel Inviat – pentru ca Toma sa rosteasca impresionanta marturisire de credinta: „Domnul meu si Dumnezeul meu” (Ioan20, 28).

Evocarea mea cauta astfel  sa desluseasca marile lectii pe care Eu le-am primit de la Omul, Intelectualul si Inaltul ierah al Bisericii noastre care a fost Bartolomeu Anania. Am cautat sa gasesc cele 10 porunci, ultimele, pe care ni le-a lasat drept invatatura si porunca. 

 

1. Teologia este nuanta, nu o distrugeti simplificare si mecanicism!

Mitropolitul Bartolomeu a intemeiat prin viata si opera sa o teologie a nuantelor, a creat o meta-filozofie a limbajului si o reintemeiere a dogmei.

A incercat cu precizie de bijutier sa recladeasca sensurile adanci ale ortodoxiei, dar legand credinta si spiritualitatea ortodoxa de ziua de azi. La 18 ani, dupa ce i s-a jucat prima piesa de teatru, a avut revelatia fortei cuvantului. O tanara a venit si i-a spus: ce fericit trebuie sa fii Dumneata. Ai pus pe hartie o lume si vezi ca ea se naste si se misca asa cum ai vrut!

A crezut in forta cuvantului care multiplica, instaureaza, aduce lumina si risipeste umbrele. Poate de la Ioan Gura de Aur sau Apostolul Pavel nu am cunoscut un mai puternic ierarh care sa creada in forta transformatoare a Cuvantului. A cautat mereu sa aduca o noua lumina, un sens nou, sa ne trasmita ca lumea este mai mult decat vedem, gandim sau credem.

In conferinta sa celebra deja despre coruptia spirituala lanseaza o teorie interesanta despre cele doua lumi ale limbajului. O lume materiala cotidiana in care cuvintele au un semn si posibilitatea de a converti cuvantul domestic in dublul sens din lumea spirituala. A facut-o magistral cand la cererea unor studenti a cautat sa intemeieze sensurile CORUPȚIEI SPIRITUALE. A vorbit intr-o splendida eruditie semiotica si intuitie semiologica despre PÂINE, APA, CALE, FOC, ADULTER, dar mai ales pe cel de coruptie unde spune: a corupe inseamna a altera, dar NU DOAR PRIN DESCOMPUNERE, DAR SI PRIN AMESTEC. Coruptia, ne spunea, este si amestecul valorilor cu nonvalorile, a oamenilor, dar si diferite sincretisme reliogioase sub masca falsa a ecumenismelor de tot felul.

 

2. Purificati portile perceptiei, asa o sa rafinati cunoasterea!

William Blake spunea: ”Daca portile perceptiei ar fi purificate, totul i-ar parea omului asa cum este – infinit”, iar demonstratia Parintelui Bartolomeu despre inexistenta mortii este o minunata dovada de purificare a viziunii si despre posibilitatea noastra reala de a intui, a intelege infinitatea existentei si a vietii.

Moartea nu exista, este o trecere, o punte, ei bine, dragii mei, intre moarte si somn este vreo deosebire?Moartea nu exista, nu trebuie sa ne temem de ea.Nu exista moarte pentru ca exista Invierea, moartea este doar o sincopa. Moartea nu exista pentru ca nu moare in om sufletul si destinul sufletului. La final, in marea trecere, omul isi pune sufletul in mana Domnului.”

Inima este fereastra sufletului. Daca sufletul e murdar cum sa- vezi pe Dumnezeu? se mai intreba retoric, parintele nostru Bartolomeu Anania.

 

3. Pastrati-va demnitatea nationala intr-o Europa care si-a pierdut stralucirea sa umanista!

Nu poti fi un bun credincios daca nu sti cine esti, nu poti fi un om intreg daca nu iti respecti radacinile si credinta, ne spunea adesea Parintele. Europa isi cauta un suflet, iar noua ne cauta un dracusor, spune areferindu-se la initiativele turistice legate de Dracula si ritualizarea

Nu va lasati umiliti, ne spunea Parintele cand noi ne prosternam unei Europe consumeriste care ne dadea cu batul peste degete, ne e greu sa fim tratati ca niste primitivi, cu toata saracia noastra, uitindu-se ca daca suntem astazi saraci si inapoiati datorita comunismului, este si prin faptul ca Occidentul ne-a livrat, aproape gratuit, acestuia.Lucrurile acestea sunt stiute. Cred ca Apusul nu are dreptul sa ne umileasca, asa cum a incercat si incearca.”

Nu asteptam spiritualitate din Occident, pentru ca nu o are.Uneori suntem tratati ca niste “balcanici”,uitindu-se ca suntem la nordul Dunarii si ca, geografic, nu facem parte din Balcani. Ei, si daca am face?Alexandru Paleologu spune ca, la urma urmei, chiar daca am fi balcanici n-ar fi nimic rusinos in asta. Platon, Aristotel si Sofocle au fost balcanici.Iar eu as adauga: toata doctrina teologica a lui Toma d’Aquino s-a sprijinit pe Aristotel, pe un balcanic.Iar daca este vorba de civilizatie, ar trebui sa ne amintim ca, in jurul anului 1000, bazileii si principesele Bizantului aveau bai de marmura, in timp ce curtenii lui Carol cel Mare se scarpinau de paduchi si raie”.

 

4. Pastrati-va demnitatea umana, este lucrul cel mai important! Demnitatea se pastreaza prin cultivarea excelentei, nu prin vorbe si gesturi izolate

De fapt, Parintele a fost un propovaduitor al excelentei. In tot ce facem, viata fara excelenta este viata degradata, este o sub-viata, ca si viata fara Dumnezeu.

Sa luptam cu mediocritatea, sa ne desteptam!Asta este purificarea perceptiei, care va duce la o purificare a vietii si a sufletului. In fiecare predica incerca sa faca acest lucru, iar daca am lua un tratat de sociologie vom vedea ca nici un aspect al vietii sociale nu a fost lasat pe dinafara: de la familie, la asistenta sanitara, de la economie la ideologii, de la internet, la planificare familiala sau violenta mediatica.

Parintele nu cerea ruperea de lume, asceza extramundana, ci lupta pentru a schimba lumea si regulile ei.

Am inteles din predicile Parintelui Bartolomeu ca Excelenta pe care ne-o cerea nu se poate obtine doar prin raportarea la lumea noastra cotidiana. Societatea ne cere lucruri vulgare, adaptari. Excelenta se obtine printr-o confruntare cu sinele, printr-o lupta teribila cu slabiciunile si imperfectiunile fiintei noastre de lut.

 

5. Pastrati-va libertatea si practicati propovaduirea libertatii ca si conditie a credintei.

Parintele a propovaduit libertatea ca nimeni altul, gasim in paginile si in predicile Mitropolitului poate cele mai frumoase pagini despre libertate scrise la noi, dar si un exemplu al trairii in spiritul libertatii. Grigorie din Nisa scria: ”Omul a devenit asemanator cu chipul lui Dumnezeu si fericit cand a fost inzestrat cu libertatea”, iar Parintele visa la o Ortodoxie ca religie care te face liber! Libertatea nu se foloseste, Libertatea se traieste, trebuie sa-i adaugi mereu noi forme. 

Sentimentul de libertate nu m-a parasit niciodata in viata, spune Bartolomeu Anania. Si-a folosit libertatea, chiar atunci cand s-a ratacit!

Trati-va tineretea, e a voastra si trebuie s-o traiti inainte de a fi prea tarziu!Ii indemna apoi sa se fereasca de primejdiile tineretii si sa-si pastreze sanatatea sufletului. Din orice viciu si credinta rea este o cale de intoarcere, o singura cale gresita nu are drum de intors: consumul de droguri, spunea el de cate ori se adresa tineretului.

Numai oamenii liberi au curajul de a infrunta moartea, spunea Bartolomeu.  Oamenii care nu trag umbre dupa ei sunt oameni liberi care nu se tem de defaimare si de nimic!

Daca vom trai sub semnul pedepsei, mare lucru nu putem astepta nici de la viata noastra nici de la Dumnezeu”.

Intrebarea esentiala care ne-a lasat-o si la care trebuie sa raspundem in fiecare zi, ca la un adevarat examen: ce facem cu libertatea noastra?

 

6. Recladiti solidaritatea umana si sociala!

Unele dintre paginile care unesc opera de ultim deceniu pe care ne-a lasat-o Parintele se refera la drama lipsei de comunicare. Este nevoie ca oamenii sa se apropie sufleteste si fizic, unii de altii, prin vizite, prin excursii, prin calatorii, sa nu astepte totul de la televizor si de la internet, spunea insistent in predici, cacidaca vom ajunge sa ne cunoastem, sa ne iubim, sa ne uram, sa ne casatorim, sa ne inmormantam doar prin internet,atunci intr-adevar ne vom instraina cu desavarsire unii de altii.

Sfarsitul lumii va veni, ne avertiza foarte serios, sfarsitul lumii este cand vor disparea cararile dintre casele noastre. Minunata metafora, imagine de o expresivitate tainica!

A creat programe de reumanizare a spitalelor promovand ideea ca medicul trebuie sa simta ca in fata lui este un om, nu un caz de rezolvat. Credea cu tarie ca prin comunicare putem iesi din akedia colectiva, din descurajare si lasitate. Observa cu tristete si alarma ca s-a generalizat akedia, un sentiment al lehamite si descurajare, o stingere a luminii interioare, a sperantei,  akedia este boala a sufletului colectiv.

Oamenii se izoleaza unii de altii si pustiul castiga teren este una dintre ultimele ingrijorari ale Parintelui Bartolomeu.

 

7. Nu va folositi de defectele poporului nostru, el are nevoie de disciplina si conducatori severi.

Parintele nu a fost un pastor bland, ci unul aspru, un suflet zbuciumat. Un dascal sever care nu admitea sa confundam Binele cu Raul, cum spunea adesea. Nu i-a placut sa confunde iubirea cu libertatea fara de sens sau viata traita fara valori.  

Era necrutator in judecata, dar amesteca totul cu o duiosie de razboinic retras printre nepoti. Fiecare ocazie prin care se intalnea cu multimea era una pentru o lectie, dar nu o lectie de dogmatica, ci una de viata traita cu simtire si credinta. Era necrutator cu conducatorii, dar si cu preotii, insa intelegator cu cei tineri. De cate ori era in public, se adresa celor tineri intr-un capitol special din predica sa. „Traiti-va tineretea, e a voastra si trebuie s-o traiti inainte de a fi prea tarziu!". Ii indemna apoi sa se fereasca de primejdiile tineretii si sa-si pastreze sanatatea sufletului. Din orice viciu si credinta rea este o cale de intoarcere, o singura cale gresita nu are drum de intoarcere: consumul de droguri, spunea el de cate ori se adresa tineretului.

Un pastor cu care ne-am obisnuit mai greu, dar pe care l-am iubit apoi pentru ca era drept si intelept. Am inteles din fapta si vorbele sale ca neamul nostru are nevoie de dascali si preoti care sa ne conduca, nu sa ne cultive lenea si ingaduinta pentru pierderea orientarii intr-o viata traita fara sens. „Poporul nostru are nevoie de reforma morala, trebuie sa starpim minciuna, hotia, talharia si drumul ocolit", spunea Parintele cu vocea lui blanda, profunda, calda care se transforma in tunet ce cutremura Catedrala Ortodoxa din Cluj atunci cand spunea aceste cuvinte.

 

8. Trebuie luptat pana la capat, pina la victoria in toate razboaiele noastre esentiale

Ne-a spus tuturor ca avem dreptul sa pierdem si a pornit luptele esentiale, razboaiele noastre obligatorii. A cistigat victorii in toate bataliile din aceste razboaie, dar este de datoria noastra sa le ducem mai departe. Mostenirea Gojdu este unul dintre razboaiele uitate de noi, dar nu avem dreptul sa lasam aceasta batalie a Ardealului pe mana politicienilor.

Batalia pentru Mitropolie am castigat-o, dar cu pierderi, iar iin acets moment nu cred ca trebuie sa abandonam si nici sa il lasam singur pe Mitropolitul Andrei.

Batalia impotriva coruptiei spirituale si sociale si batalia pentru umanizarea spitalelor sunt razboaie pe care trebuie sa le ducem cu totii.

 

9. Intelectualul roman este intelectual crestin, alta cale nu exista

Porunca principala este tocmai lectia de viata pe care ne-a dat-o, cea de intelectual complet al culturii si credintei noastre. Poet, dramaturg, talmacitor al Bibliei, intelectual angajat.

Parintele ne spunea ca intelectualul este cel care trebuie sa lupte in numele poporului sau cu DUHUL PERFID AL ACESTEI LUMI.

"Se instaureaza incetul cu incetul un duh perfid, care rastoarna valorile si perverteste limbajul. Anormalul devine normal, viciul devine virtute, minciuna devine adevar, furtul inteligent devine profesie onorabila, sodomia se cheama "orientare comportamentala". Cuvinte nobile precum "prietenie", "prieten", "prietena" se degradeaza in conotatii dubioase, pervertirea tineretului se intituleaza "program de sanatate anti-sida", destramarea familiei se numeste "planificarea familiala", crimele ingineriei genetice se fac in numele vindecarilor miraculoase, prostitutia se legitimeaza prin libertatea femeii de a face ce vrea cu propriul ei trup, proxenetismul se reclama din meditatia transcendentala, saracirea spiritului devine globalizare, invadarea unei tari se cheama "razboi preventiv", terorismul isi reclama valente divine, infeudarea economica se numeste credit bancar, pomana politica devine act de caritate. Iuda se plimba nestingherit prin societate, prin istoria omenirii, dar si prin crestinatate".

Intelectualul, mai spune Parintele Bartolomeu, trebuie sa lupte cu ISTORIA ASTA NENOROCITA SI PERVERSA, nu trebuie sa acceptam totul ca un dat, nu trebuie sa ramanem cu capul plecat.

Intelectualul trebuie sa aduca lumina: ”Atunci cand esti in fata televizorului esti singur, pentru ca vezi acolo numai ceea ce vrea televizorul sa-ti transmita. Dar aici esti in fata lui Dumnezeu, a slujitorilor Lui, si laolalta umar langa umar cu fratii tai, si simti comuniunea, [care este ceva] mai mult decat comunitatea. Si aceasta pentru ca cei care au venit aici, si-au adus aminte casufletul lor este cel care are nevoie de innoire, iar innoirea se face si prin rugaciune”.

De ce ne poticnim noi la mijloc, unde se petrece impasul si nu anticipam capatul drumului?, spunea Bartolomeu. Intelectualul trebuie sa ajute pe oameni sa vada in viitor, sa vada tintele, sa nu se descurajeze, sa ajute pe oameni sa vada scopul dincolo de obstacole, adica sa faca obstacolele transparente.

Stiti care e cheia succesului?: sa faci din el un obstacol transparent, adica sa vezi prin el sau pe deasupra lui ceea ce e dincolo. Obstacolul poate fi negura, intunericul, necunoscutul. Ținta poate fi sigura sau nesigura, ipotetica, dar intotdeauna revelatoare”.

Intelectualul crestin este diferit de ceilalti, l-am intrebat odata pe Mitropolitul Bartolomeu. Da, a venit raspunsul, el foloseste metodele intelectuale chiar stiintifice, dar aduce in demersul si misiunea sa valorile crestine.

 

10. Respingeti egolatria, lepadati-va de Sine

Viata traita in egoism este viata ratata, viata inutila, considera Mitropolitul Bartolomeu.

Ei bine, dragii mei, de indata ce ai renuntat la egoism, ai renuntat la egocentrism si te-ai lepadat sau ai respins egolatria, inseamna ca te-ai lepadat de tine. Aceasta nu inseamna sa te ranesti, nu inseamna sa te negi pe tine insuti, ramai o persoana demna si intreaga, cu rostul tau in familie si in societate, cu dreptul tau de a vietui onorabil in lumea aceasta, dar in masura decentei si in masura smerenie”.

Sacrificiul pentru ceilalti a fost cea mai importanta lectie de viata pe care ne-a dat-o Parintele. Lucrarea inceputa de Parintele Bartolomeu merge inainte si noi trebuie sa ne grabim ca sa tinem ritmul.

 

***

 

Dupa o noapte in care am terminat acest text, dimineata am gasit pe email un text pe care mi l-a trimis un blogger, care nu cred ca stia ca trebuie sa fac o evocare a marelui carturar si pastor ortodox. Textul este urmatorul :

Cei ce traiesc in lumea reala si nu schiteaza adevaruri pe genunchi in redactii mondene stiu bine ca exista o felie uriasa de ortodoxie de parada, plina de gesturi largi, arogante, si trambite asurzitoare ale celor dornici de lauda, dupa cum mai exista si o felie uriasa de fara-de-noima, cu oameni trecuti pe de-a-ntregul in lumea lacomiei dominata de ban. Dupa ce excluzi, firesc, aceste doua felii uriase, ceea ce ramane, o felie modesta dar bine alcatuita, poate fi analizat si apropiat de romanismul crestin-ortodox valoros, trainic. Ei bine, de aceasta felie modesta din societatea romaneasca ar trebui sa ne agatam ca de o speranta fundamentala, fara de care suntem pierduti. Pentru ca identitatea noastra dispare cu fiecare pas inapoi pe care il face ortodoxia romaneasca in fata valurilor uriase de tentatii ale lumii fara Dumnezeu, ori cu Dumnezeu masluit, fara cultura si fara limba, ale lumii in care omul este rege orb, si sclav totodata, al unei orbitoare saracii.
Sa avem mare grija de ortodoxie, ca de viata noastra, altfel vom deveni cetateni fara capatai ai nimicului”.

 

CETAȚENI FARA DE CAPATÂI AI NIMICULUI, parca ar fi vocea Parintelui Bartolomeu.

In fiecare clipa personalitatea Parintelui Bartolomeu creste prin influenta asupra noastra. Prin AUTENTICITATEA TRAIRII SI CREDINTEI, autenticitatea pe care ne-a transmis-o noua indiferent daca am vrut sau nu.

Sper ca taria spiritului sa ne pazeasca atunci cand curajul nostru nu ne ajunge pentru a da luptele noastre pentru Romania, pentru Transilvania si pentru credinta noastra si pentru a ne regasi pe noi insine.

L-am auzit odata pe Parintele Barolomeu vorbind cu inegalabila-i voce despre sfinti ca fiind ambasadorii lui Dumnezeu. Sper ca nu e o blasfemie si nici o erezie daca spun ca pentru noi, Bartolomeu Anania este Ambasadorul nostru in Imparatia de dincolo de albastru a lui Dumnezeu.