Traditiile uitate ale romanilor de Craciun

Traditiile uitate ale romanilor de Craciun

Traditiile si obiceiurile romanilor de Craciun au fost inlocuite in prezent cu cele importate din strainatate: vorbim doar despre Mosu imbracat in rosu, care vine cu sania trasa de reni, despre luminite si ornatul brazilor si despre placerea de a primi sau oferi cadouri.

Deficitul bugetar a scazut in luna octombrie
Vizita lui Victor Ponta in SUA. Cu cine se va intalni

La stramosii nostri, si poate inca si acum, la sate, semnificatia Craciunului este mult mai profunda.

Ignatul

Intrarea in sarbatorile de iarna se face odata cu Ignatul, pe 20 decembrie, o dovada a rezistentei sarbatorilor pagane in calendarul taranului roman. Patronul justitiar, Ignat sau Inatoarea, pedepseste cu cruzime pe cei care nu respecta prescriptiile: initial, de Ignat se cereau jertfe umane, insa sacrificiul a fost inlocuit cu cel animal, in special cu porci sau gaini negre. In unele cazuri este suficient si un simulacru. Acum incepe perioada sarbatorilor de iarna, care impune interdictii specifice ale torsului si spalatului. Femeile fac in aceasta zi un fel de turte, numite Carpele Domnului Hristos, pe care le mananca in ajunul Craciunului cu miere si nuci. Incepand de la Ignat si pana la Craciun, tinerii umbla cu turca, capra sau brezaia (un fel de masca cu cap de animal, mai ales de barza).

 

Preziua de Ajun

 

In preziua de Ajun, dupa miezul noptii, intre 23-24 decembrie, oamenii fac Masa de Ajun, o masa festiva pentru sufletele mortilor, insa doar cu alimente de post. Primirea preotului era un act de mare ceremonialitate, el trebuia sa binecuvanteze masa si sa guste din fiecare fel de mancare. Tot in seara de 23 spre 24, dupa miezul noptii si pana la ziua, copiii obisnuiesc sa mearga cu colinda, cu Mos Ajunul, Buna dimineata la Mos Ajun si Neatalus. Ei striga pe la ferestre „Buna dimineata la Mos Ajun, ne dati ori nu de dati” si primesc covrigi, mere, nuci sau colindete. In Transilvania, colindatorii sunt considerati aducatori de fericire si noroc. In Preziua Ajunului si in ziua de Ajun, toate pregatirile pe care le fac gospodinele de la sate au un scop magic: ele vor sa stimuleze belsugul casei. Cel mai important dintre acestea este pregatirea „copturilor” – turtele, covrigii si colacii, ce se vor imparti, fie ca daruri pentru colindatori, fie ca ofranda pentru morti. In seara Mos Ajunului toti copiii cer sa li se faca pantofi si haine noi. Imbracati frumos, ei se strang sa cante, fac hore si joaca, altii spun basme si alte povesti. Cum aud cantatul cocosilor, cel mai in varsta dintre colindatori, vataful, da ordin sa se inceapa colinda.

Ajunul

Ajunul este sarbatoarea de sfarsit de an patronata de Mos (Mos Ajun), stapanul timpului, detinatorul puterii anului ce vine. Sub influenta crestinismului, a decazut ca importanta o data cu aparitia lui Mos Craciun, care este identificat mai mult cu sarbatoarea religioasa. Romanii au personificat dintotdeauna zilele saptamanii, precum Sfanta Vineri. Asa au facut si din Ajun si Craciun doua persoane, Mos Ajun si Mos Craciun. Ei apar intotdeauna cu barbile albe de zapada si sunt extrem de batrani, intrucat vin din vremuri de mult uitate. Cei doi seamana ca picaturile apa, sunt buni si darnici, cutreiera toata lumea si fac cadouri, mai ales copiilor. Mos Ajun daruieste nuci, pere, covrigi, colaci, colindeti, placinte, prajituri, bomboane si tot felul de dulciuri, iar Mos Craciun aduce haine, incaltaminte, jucarii, si carnuri de purcel. Conform traditiei, Maica Domnului, fiind pe cale sa nasca, cere adapost lui Mos Ajun. Acesta, motivand ca e un om sarac, o refuza, indrumand-o spre fratele sau mai bogat, Mos Craciun. Mos Craciun era stapanul staulului unde au stat Iosif si Maria cand s-a nascut Iisus. Mos Ajun pazea noaptea vitele si a mers de i-a spus lui Craciun ca Maria sta sa nasca. Mos Craciun a trimis-o astfel pe nevasta sa sa o moseasca pe Maria. Dupa nastere, el l-a asezat pe Iisus sub un mar si a inceput sa culeaga fructe pe care le azvarlea de bucurie la toti copiii care treceau pe acolo. De aici, si obiceiul ca Mos Craciun sa vina cu daruri la copilasi. In unele locuri se taie porcul in aceasta zi si nu in timpul postului, ca sa nu se strice vreun vas cu carne de porc si, prin urmare, si cei din casa. In ajunul Craciunului nu se bea rachiu, intrucat se spune ca aceasta a fost inventat de diavol, care apoi isi bate joc de cel ce-l bea, zicand ca rachiul are intaietate inainte tuturor bucatelor. De Ajun nu se da nimic din casa si nici nu se imprumuta, pentru ca se crede ca cel ce da acum, da afara din casa tot norocul. Tot ceea ce facem, bun sau rau, se va rasfrange asupra noastra, de aceea nu sunt ingaduite pizma si supararea, certurile si loviturile: cel ce loveste cu pumnul va primi inapoi tot atatia pumni cat a dat.

Craciunul

In vechile calendare, chiar si in cele crestine, Craciunul era considerat o celebrare a Anului Nou, insa acum este in principal o sarbatoare religioasa, existand foarte putine ritualuri pagane. Mai mult de un mileniu crestinii au sarbatorit Anul Nou in ziua de Craciun, in apropierea solstitiului de iarna: la Roma, pana in secolul XIII, in Franta pana in 1564, iar in Tarile Romane pana la sfarsitul secolului XIX. La romani, acest obicei a supravietuit pana in zilele noastre, intrucat in unele sate banatene si transilvanene, ziua de 1 ianuarie se numeste Craciunul Mic si nu Anul Nou. Pentru a-i scapa de pacate, Dumnezeu a lasat colindele, ca in fiecare an la Craciun numele cel sfant al Domnului sa vina la urechile oamenilor si sa nu fie tentati sa faca lucruri rele. Se spune ca atunci cand colindele nu se vor mai auzi pe pamant, vor iesi diavolii si lumea va incapea pe mana lor. Nelipsit la Craciun din casele noastre, bradul detine de fapt in cultura populara romaneasca functii funerare: este fie substitutului miresei sau mirelui, in cazul mortii unui tanar necasatorit, fie dubletul vegetal al defunctului. Bradul impodobit mai este folosit la nunti, si precede venirea alaiului mirelui la casa miresei. Incepand cu prima zi de Craciun si pana la Boboteaza, copiii umbla cu steaua, ei numindu-se colindatori sau crai, pe cap avand coroane de hartie colorata. Tot acum are loc si Vicleimul sau Irozii, cand tinerii pun in scena nasterea lui Hristos. O parte din aceste traditii sunt inca respectate la tara, insa cei mai multi romani le-au abandonat, inlocuindu-le cu obiceiuri noi, multe imprumutate de la alte popoare.