Revolutie in Justitie. Ce spun expertii in Drept despre decizia prin care autoritatile nu mai pot tine informatii la secret

Decizia Curtii Constitutionale de a-i lasa pe judecatori sa dea acces la informatii clasificate daca acestea ar ajuta la aflarea adevarului este una r

Orban: Sunt extrem de dezamagit de experienta Schengen
Senat: Andrei Marga, validat in functia de presedinte al ICR fara a mai fi audiat in comisii

Decizia Curtii Constitutionale de a-i lasa pe judecatori sa dea acces la informatii clasificate daca acestea ar ajuta la aflarea adevarului este una rationala, sustin specialistii in Drept, care arata ca era anormal ca o autoritate administrativa sa decida asupra unei probe care serveste procesului penal.

Decizia de a refuza acces la informatiile clasificate trebuie sa apartina intotdeauna unui judecator, a stabilit Curtea Constitutionala, care a dezbatut o exceptie de neconstitutionalitate ridicata de Curtea Suprema la cererea DNA.

Procurorii anticoruptie au cerut arbitrajul Curtii, dupa ce au solicitat, fara succes, informatii despre deconturile serviciului secret al Ministerului de Interne, in dosarul „Limuzina“, in care fostul ministru Gabriel Oprea este acuzat ca ar fi folosit ilegal banii institutiei.

Specialistii in Drept spun ca decizia CCR este binevenita si va duce la solutionarea multor dosare in care probele solicitate erau protejate de regimul clasificat.

„Ar trebui vazuta, mai intai, motivatia Curtii, dar, in principiu, este o decizie binevenita, din punctul meu de vedere. Era o mare problema in instanta cu anumite documente care aveau regim clasificat. Problema e ca Parlamentul trebuie sa aiba grija sa puna in acord Codul de procedura penala cu decizia Curtii Constitututionale, pentru ca s-ar putea sa avem surprize la aplicarea Legii informatiilor clasificate“, a explicat, pentru „Adevarul“,Elenina Nicut, avocat specializat in Drept constitutional.

La randul sau, Gheorghita Mateut, avocat de Drept penal si profesor la Institutul National al Magistraturii si la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, considera ca era anormal ca o autoritate administrativa sa decida asupra unei probe care serveste procesului penal.

„Decizia CCR este foarte corecta. Am scris mai multe articole pe tema asta, am predat si studentilor dispozitiile articolului 352, alineatele 11 si 12 din Codul de procedura penala, care reglementeaza principiul publicitatii. Le-am spus ca sunt neconstitutionale, in masura in care accesul la informatiile clasificate depinde de decizia autoritatii administrative, nu a autoritatii judecatoresti. Era anormal ca o autoritate administrativa sa decida asupra unei probe care serveste procesului penal. De aceea, eeste foarte corecta decizia Curtii. Asta dovedeste ca Curtea Constitutionala este bine integrata in procesul de legiferare. Sa vedem cum va fi modificat textul de lege. Judecatorii vor putea decide declasificarea numai in masura in care aceste informatii ajuta la aflarea adevarului“, spune Gheorghita Mateut,

„Este nevoie si de garantii“

Avocatul Daniel Fenechiu afirma ca decizia Curtii Constitutionale este una „rationala“, care tine cont de „mersul societatii“.

„Cand discutam de informatiile clasificate, orice decizie nu poate fi mai presus de critica. Intotdeauna, exista abordari diferite. Unii merg pe teoria ca ceea ce este informatie clasificata nu trebuie sa o vada nimeni, altii cred ca atunci cand e vorba de libertatea sau siguranta omului, nimeni nu ar trebui sa se ascunda in spatele unei informatii clasificate. Eu cred ca decizia Curtii este in consonanta cu mersul lucrurilor. Poate sa duca la lamurirea multor probleme si poate sa elimine acele situatii in care anumite decizii care se bazeaza pe documente care nu sunt vazute de nimeni sau anumite rationamenentul judecatorului nu poate sa aiba la baza anumite probe, pe motiv ca sunt clasificate. Daca eu am nevoie de un document clasificat pentru a-mi dovedi nevinovatia, nu e normal sa merg la puscarie doar pentru ca nimeni nu are acces la el. Din punctul asta de vedere, solutia Curtii este rationala“, explica Daniel Fenechiu.

Specialistul crede insa ca declasificarea unor informatii trebuie insotita de anumite garantii, pentru protejarea lor de posibile abuzuri.

„Daca ar fi sa gandim la modul speculativ, putem sa ne imaginam urmatoarea situatie: stiu ca este o anumita decizie, pe care nu pot sa o aflu. Inventez atunci un proces, care sa aiba legatura cu documentul clasificat si cer declasificarea. Dar chiar si declasificata, informatia nu devine publica. Cu siguranta, se va avea in vedere la Legea informatiilor clasificate si Codul de procedura penala o forma de protectie a informatiilor care au fost declasificate. Adica, un regim al utilizarii lor, protejarea lor prin caracterul nepublic, sanctiuni pentru solicitarea fara temei a documentelor clasificate. Evident, este nevoie si de garantii, nu ne batem joc de informatiile clasificate“, a mai spus Daniel Fenechiu.

Ce cazuri ar putea fi elucidate dupa declasificare

Decizia Curtii i-ar putea ajuta pe procurori in mai multe dosare in care probatoriul a fost limitat din cauza caracterului confidential al anumitor informatii.

Este vorba, in primul rand, de dosarul „Limuzina“, in care fostul ministru Gabriel Oprea este acuzat ca ar fi folosit ilegal banii institutiei.

Anchetatorii au incercat fara succes anumite informatii, dupa ce sefii Departamentului de Informatii si Protectie Interna (DIPI) au secretizat toate cheltuielile nelegale din fondurile operative facute pentru confortul ministrului de Interne Gabriel Oprea sau pentru protocol.

In rechizitoriu, procurorul DNA Florentina Mirica a cerut judecatorului de la Inalta Curte de Casatie si Justitie desecretizarea unor documente pe care fostul ministru Petre Toba (inlocuitorul lui Oprea) si fostul sef al DIPI Rares Vaduva au refuzat sa o faca, invocand legea sigurantei nationale si legea standardelor de protectie a informatiilor clasificate.

Si in cazul politistului Bogdan Gigina, care a murit in timp ce deschidea, cu motocicleta, coloana oficiala a lui Gabriel Oprea, administrarea unor probe in baza unor informatii clasificate in prezent, ar putea duce la aflarea adevarului.

Astfel, stenagramele discutiilor de pe statiile de emisie-receptie dintre politistii din coloana oficiala a lui Gabriel Oprea au fost tinute la secret.

Un alt dosar in care procurorii au fost blocati de secretele de stat este cel al chestorului Adrian Barascu, fost sef al Oficiului National pentru Protectia Martorilor (ONPM). La fel ca in dosarul „Limuzina“, anchetatorii nu au avut acces la informatiile referitoare la modul in care au fost cheltuite fondurile de la Protectia Martorilor.
Chestorul Adrian Barascu este acuzat ca a cheltuit discretionar banii institutiei, prin achizitii supraevaluate destinate confortului angajatilor sai.
Decizia Curtii Constitutionale

Curtea Constitutionala a stabilit ca instantele sunt cele care trebuie sa decida asupra desecretizarii informatiilor clasificate care ii sunt aduse ca proba.

Instanta a admis exceptia de neconstitutionalitate invocata de DNA si a constatat ca sintagma „instanta solicita” cu raportare la sintagma „permiterea accesului la cele clasificate de catre aparatorul inculpatului” este neconstitutionala. De asemenea, CCR a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca sintagma „autoritatea emitenta” din cuprinsul dispozitiilor art. 352 alin.(12) este neconstitutionala.

Curtea arata, in motivare, ca solutia legislativa criticata conditioneaza folosirea informatiilor clasificate, calificate de judecator ca fiind esentiale pentru solutionarea procesului penal si cu privire la care apreciaza incidenta dreptului de informare a inculpatului, deci pe care judecatorul le califica drept probe in dosarul cauzei, de permisiunea autoritatii publice care a clasificat informatia (autoritatea emitenta) de a acorda accesul la aceste informatii. Or, protectia informatiilor clasificate nu poate avea caracter prioritar fata de dreptul la informare al acuzatului si fata de garantiile dreptului la un proces echitabil ale tuturor partilor din procesul penal, decat in conditii expres si limitativ prevazute de lege.

„Restrangerea dreptului la informare poate avea loc doar atunci cand are la baza un scop real si justificat de protectia unui interes legitim privind drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor sau siguranta nationala, iar decizia de refuz a accesului la informatiile clasificate trebuie sa apartina intotdeauna unui judecator”, motiveaza CCR.

De altfel, Curtea a retinut ca insasi Directiva 2012/13/UE privind dreptul la informare in cadrul procedurilor penale prevede, la art.7 alin.(4), ca ”Statele membre se asigura ca, in conformitate cu dispozitiile dreptului intern, decizia prin care se refuza accesul la anumite materiale [n.n. clasificate] in conformitate cu prezentul alineat este luata de o autoritate judiciara sau poate face, cel putin, obiectul controlului judiciar”.

Prin urmare, Curtea a constatat ca dispozitiile art.352 alin.(11) si (12) din Codul de procedura penala contravin dreptului la un proces echitabil, precum si principiului unicitatii, impartialitatii si al egalitatii justitiei pentru toti.