Germaniarecunoaste cruzimea si abuzurile din orfelinatele sale

Germaniarecunoaste cruzimea si abuzurile din orfelinatele sale

 Colturi de iad, asta au fost orfelinatele conduse de ordine religioase catolice sau protestante, dar si cele de stat, timp de mai bine de 60 de ani. Germania recunoaste acum acest lucru si se ofera sa recompenseze suferintele copiiilor de atunci cu cate 2500 de euro.

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg: Finlanda si Suedia ar trebui sa coopereze mai mult Alianta
Un violator de origine romana a scapat de deportare pentru ca familia sa era in Marea Britanie

Suma alocata de guvernul german sa spele rusinea orfelinatelor, in care au fost abuzati 30.000 de copii si multi alti adolescenti de catre calugari sau calugarite, dar si de catre institutorii din orfelinatele de stat din Germania de Vest in anii ’50, ’60 si ’70, pare mare: 120 de milioane de euro. De fapt, este umilitoare, spune Monika Tschapek-Gunter, presedintele Asociatiei Fostilor Copii din Orfelinate, care intentioneza sa conteste in justitie suma. „Intre 1945 si 1970, cele mai rele practici de educare naziste au continuat in aceste baraci numite orfelinate”, scria Der Spiegel in 2003, publicatia care a facut cunoscute povestile copiiilor chinuiti in camine, unde li s-a oferit adapost si o bataie buna de fiecare data cand respirau gresit. „Pedeapsa standard pentru vorbitul in timpul noptii era sa stai gol pe un coridor neincalzit pana se termina o lumanare abia aprinsa. Asta insemna toata noaptea”, povestea la batranete unul dintre acei copii, care nu a vrut sa-si faca public numele, intr-un interviu la radio. Copiii erau pusi sa sape santuri, sa tunda iarba sau erau sub-contractati firmelor de constructii. „Eu am fost inchisa singura intr-o camera pentru ca am fredonat o melodie a lui Elvis. Ni se dadeau numere si nu aveam voie sa umblam decat doua cate doua la biserica, la baie si la masa”, spunea Gisela Nurthen, a carei mama a chemat politia s-o interneze la 15 ani intr-un camin pentru „fete pierdute”, „Surorile Caritabile”, condus de calugaritele din ordinul St Vincent de Paul, dupa ce s-a intors tarziu noaptea de la intalnirea cu prietenul ei. „Munceam zece ore pe zi, calcand rufe si impachetand cerasafuri, fara sa ni se dea un ban. Cand ne dezbracam noaptea, la culcare, calugaritele ne fixau partile intime si ne cereau sa li le aratam ca sa vada daca-s bine spalate”, povesteste ea. A incercat in urma cu sapte ani, impreuna cu alte 30 de colege de camin sa obtina de la biserica documente legate de timpul petrecut acolo, dar i s-a spus ca toate au fost pierdute sau distruse: „Nu avem documente. Surorile noastre de la camin sunt in varsta si vor sa fie lasate in pace. Nu vrem sa le amestecam in discutii de aceasta natura”. Copiii de atunci au fost incurajati sa iasa la lumina si sa-si spuna povestea, scrie independent.co.uk, dupa aparitia in 2002 a filmului lui Peter Mullan, „Surorile Magdalene”, despre niste fete asa zis pierdute tinute intr-un camin condus de calugarite catolice in Irlanda, in anii ’60. In 2003, jurnalistul Peter Wensiersky de la Der Spiegel incepe sa publice cateva din povestile lor si asta avea sa se dovedeasca, spunea el, doar „varful icebergului”. Mii de altii au pasit in fata si au fortat guvernul german sa ia atitudine.