Dezvaluiri inedite despre rapirea jurnalistilor din Irak

Dezvaluiri inedite despre rapirea jurnalistilor din Irak

 Miscoci a vrut sa omoare gardienii si sa evadeze, Marie Jeanne avea voie la doua tigari pe zi, iar versiunile despre misiunea lor sunt diferite, de la acoperirea unei vizite a lui Basescu, la obtinerea unor interviuri cu oficiali irakieni. Marturiile apar in memoriile unui coleg de detentie si sunt prezentate de curentul.ro.

Un olandez a fost impuscat la Rio de un tanar care incerca sa il jefuiasca
Cutremur in China: Peste 60.000 de persoane au fost evacuate

Contractorul american, Roy Hallums, care a fost luat ostatic in Irak in 2005 si s-a aflat in detentie impreuna cu cei trei jurnalisti romani, Sorin Miscoci, Ovidiu Ohanesian si Marie-Jeanne Ion, povesteste in memoriile sale cum a ajuns in aceeasi inchisoare subterana cu ziaristii romani si ghidul lor, Mohammad Munaf, despre care a relatat ca era cel mai speriat dintre cei din acest grup, potrivit curentul.ro . Cartea „Buried Alive: The True Story of Kidnapping, Captivity, and a Dramatic Rescue“ a aparut inacest an peste Ocean si-l are drept autor chiar pe Roy Hallums, colegul de detentie al ziaristilor romani rapiti in Irak. Cel mai frapant lucru vizavi de jurnalistii romani este ca acestia aveau variante diferite pentru prezenta lor in Irak. „Reporterii romani venisera in Bagdad sa acopere vizita presedintelui Basescu in duminica Pastelui la trupele romane dislocate aici in timpul razboiului. Fusesera rapiti pe 26 martie, pe o strada de langa Flowerland Hotel, locul unde stateau. Trei vehicule le-au inconjurat masina, rapitorii au sarit asupra lor cu AK 47 si i-au bagat pe romani si pe ghidul lor irakian in cele trei vehicule. Romanii ne-au spus ca i-au dus la o locatie unde i-au tinut trei zile. Nou-venitii mi-au descris locatia si conditiile in care fusesera tinuti trei zile si totul era extrem de diferit. Mainile si picioarele nu le fusesera niciodata legate, stateau intr-un dormitor, aveau paturi si primeau mancare regulat. Cand au fost mutati, li s-a spus ca merg intr-o locatie noua unde vor primi un tratament mai bun si mancare mai buna. In loc de asta, au fost adusi la Robert si la mine, in inchisoarea sub pamant unde stateam noi“, povesteste autorul american.

 

Innebuniti de la lipsa tigarilor

 

Autorul american  mai povesteste ca lucrul cel mai insuportabil pentru jurnalistii romani in perioada detentiei a fost lipsa tigarilor si, odata cu acest lucru, cedarea nervoasa. „Romanii erau intr-o stare nebuna. Fusesera obligati de catre rapitori sa filmeze o caseta video in care armele erau indreptate spre capetele lor, in timp ce cereau Guvernului roman retragerea a aproape 900 de soldati romani din Irak. Dar ei nu erau atat de preocupati de reducerea trupelor, cat de reducerea dozei lor de nicotina. Cei trei ostatici romani aveau un obicei: fumau cam doua pachete de tigari pe zi. Acum nu mai aveau ce fuma si erau practic innebuniti. Discutau non-stop si, desi erau legati la maini si la picioare, gesticulau cu mainile si bratele cand gardienii erau in afara camerei“, potrivit lui Roy Hallums.

Starea de surescitare in randul celor trei ajunsese deja patologica, iar pentru a putea savura o bere impreuna cu o tigara erau in stare sa si ucida, urzind planuri in acest sens, povesteste Roy Hallums in cartea „Buried Alive: The True Story of Kidnapping, Captivity and a Dramatic Rescue“, aparuta la inceputul acestui an peste Ocean. „Unii dintre ei erau foarte apropiati de mine asa ca simteam fiecare miscare, iar cand se miscau chiar ma atingeau. La un moment dat, lipsa tigarilor a devenit acuta pentru cameraman; ne-a rugat sa-l ajutam sa-i omoare pe gardieni si sa evadam. «Suntem mai multi aici decat sunt ei afara. Cand vine gardianul cu mancarea, data viitoare, il omoram si iesim de-aici», a spus Sorin. «Sa presupunem ca-l omoram», i-am spus, «dar ce se intampla cand urcam si dam peste cinci, sase gardieni cu AK 47? Si-apoi, sa presupunem ca scapam de oamenii inarmati, unde ne ducem, cu ce masina? Avem nevoie de indicatii sa ajungem la Bagdad. Si daca ne opresc la un punct de verificare al politiei irakiene, iar politistii corupti ne aduc inapoi pentru a incasa o recompensa generoasa de la rapitori? Imprejurarile evadarii nu sunt favorabile». Asta nu l-a convins. Sorin dorea sa-l omoare pe gardian pentru a obtine o tigara. Si o bere – Sorin si ceilalti romani vorbeau neincetat despre cum ar bea o bere sau un pahar cu vin si ar fuma o tigara. Sorin chiar dorea sa-i ucida pe gardieni. Florence i-a spus ca nu ne aflam in cele mai bune circumstante si sa ne multumim ca suntem inca in viata. Daca ne opunem gardienilor s-ar putea sa nu mai fim in viata pentru lung timp“, povesteste autorul.

Contractorul american Roy Hallums mai scrie ca aceasta situatie de tensiune a condus-o pe Marie-Jeanne sa negocieze cu rapitorii unele conditii, cum ar fi fumatul. „Dupa doua saptamani de suferinta din cauza lipsei tigarilor, romanii au rabufnit si Marie s-a confruntat cu Omar. Pentru ca vorbea araba fluent, ea l-a convins sa le dea romanilor privilegiul de a fuma. Barbatii puteau fuma o tigara zilnic, cand ieseau dimineata la baie, iar Marie, pentru ca era femeie, avea dreptul la doua tigari pe zi, de asemenea cand iesea la baie“, scrie Hallums.

 

Americanul mai povesteste ca detinutii comunicau intre ei prin semnale tactile, dupa care isi vorbeau. Un episod petrecut intr-o seara revine in memoria autorului, atunci cand, dintr-o eroare, cameramanul Sorin Miscoci a luat bataie de la unul dintre gardienii care ii pazeau. „Amar imi atingea mana daca voia sa vorbeasca, iar eu ii atingeam incheietura mainii lui Florence (jurnalista franceza Florence Aubenas rapita in Irak – n.r.) atunci cand voiam sa vorbesc cu ea. Din greseala, aceste semnale s-au intersectat intr-o seara. Doar ce terminasem de mancat cina, cand Hamid, unul dintre gardieni, se apucase sa ne stranga din fata farfuriile. Accidental, Hamid l-a prins de incheietura pe cameramanul lui Marie (Marie-Jeanne Ion – n.r.), Sorin; era semnalul sa inceapa o conversatie cu ea. «Ce vrei?», a strigat Sorin in timp ce si-a ridicat masca de pe fata, numai ca in fata sa se afla Hamid. Greseala aceasta l-a costat o palma peste fata“, isi aminteste Hallums. In opinia americanului, Omar Hayssam a fost creierul afacerii si acesta voia sa aiba un dublu-castig: sa i se deblocheze conturile inghetate de autoritatile din Romania si sa rezolve afacerea rapirii jurnalistilor pentru a culege laurii unei asemenea operatiuni.